STANDARDIZAREA EUROPEANĂ (Eurocoduri)

User Rating: 0 / 5

Star InactiveStar InactiveStar InactiveStar InactiveStar Inactive
 

        Cu toţii cred că ştim ca 30 ianuarie 2010 reprezintă data limită stabilită de către CEN pentru anularea tuturor standardelor naţionale conflictuale cu eurocodurile de către fiecare ţară membră CEN     

       Având în vedere Recomandarea Comisiei Europene din 11 decembrie 2003 cu privire la implementarea şi utilizarea eurocodurilor pentru lucrări de construcţii şi produse structurale de construcţii, cu relevanţă în spaţiul economic european: Eurocodurile şi anexele naţionale, aprobate ca standarde naţionale, se utilizează ca documente normative de referinţă în reglementările tehnice în construcţii. Majoritatea ţărilor membre CEN, în perioada 2005-2010 au revizuit fondul naţional de reglementări tehnice în construcţii pentru asigurarea prevederilor Comisiei Europene. În perioada de implementare a eurocodurilor acestea pot fi utilizate dacă tratează aspecte pentru care nu există alte prevederi naţionale.

      Istoricul programului de eurocoduri:

      În 1975, Comisia Comunităţii Europene decide, în baza articolului 95 al Tratatului, un program de acţiune în domeniul construcţiilor. Obiectivul programului este de a elimina obstacolele în calea comerţului şi

 armonizarea specificaţiilor tehnice.

      În cadrul acestui program de acţiune, comisia a luat iniţiativa de a stabili un ansamblu de reguli tehnice armonizate pentru proiectarea lucrărilor de construcţiil; aceste reguli, într-o primă etapă, sunt utilizate ca o alternativă la reglementările naţionale în vigoare în diferite state membre şi înlocuirea acestora.

     Timp de cincisprezece ani, Comisia, cu ajutorul unui comitet director alcătuit din reprezentanţii statelor membre, a condus la dezvoltarea programului eurocodurilor, care începe în cursul anilor 1980 cu prima generaţie de coduri europene.

     În 1989, Comisia şi statele membre ale Uniunii Europene şi ale Asociaţiei Europene a Liberului Schimb -AELS- au decis, pe baza unui acordului între Comisia Comunităţii Europene şi Comitetul European de Standardizare (CEN) privind elaborarea de eurocoduri pentru proiectarea lucrărilor de construcţii şi inginereşti (BC/CEN/03/89), să transfere la CEN printr-o serie de mandate, pregătirea şi publicarea eurocodurilor, cu scopul de a le da în viitor statutul de standard european (EN).

     Acesta stabileşte de facto o legătură între eurocoduri şi toate directivele consiliului şi/sau deciziile comisiei privind standarde europene (de exemplu Directiva Consiliului 89/106/CEE privind produsele pentru construcţii – DPC – şi Directivele Consiliului 93/37/CEE, 92/50/CEE şi 89/440/CEE privind lucrări şi servicii publice, ca şi directivele echivalente ale AELS, destinate punerii pe picioare a pieţei interne).

    Programul eurocodurilor pentru structuri cuprinde următoarele standarde, în general fiecare este constituit din mai multe părţi:   

EN 1990 Eurocod : Bazele proiectării structurilor  

EN 1990 descrie principiile şi cerinţele de securitate, aptitudine în exploatare şi durabilitate ale structurilor. Se bazează pe conceptul de stare limită, utilizat împreună cu metoda coeficienţilor parţiali. Pentru proiectarea structurilor noi, EN 1990 se utilizează, pentru aplicare directă, împreună cu eurocodurile de la EN 1991 până la 1999.EN 1990 furnizează de asemenea indicaţii referitoare la aspectele de fiabilitate structurală legate de securitate, aptitudine în exploatare şi durabilitate:- pentru cazurile de proiectare care nu fac obiectul de la EN 1991 până la 1999 (alte secţiuni, tipuri de structuri neluate în considerare, alte materiale);- pentru a servi ca document de referinţă pentru alte TC ale CEN în ceea ce privesc aspectele structurale.EN 1990 este destinat să fie utilizat de către:- comitetele care se ocupă de redactarea proiectelor standardelor de proiectare structurală şi standardelor corespunzătoare de produse, încercări şi execuţie;- clienţi (de exemplu pentru a formula cerinţele specifice ale acestora în privinţa nivelurilor de fiabilitate şi durabilitate)- proiectanţi şi constructori;- autorităţi competente în domeniu.EN 1990 poate să fie utilizat, atunci când este relevant, ca un document ghid pentru proiectarea structurilor care nu fac obiectul eurocodurilor de la EN 1991 până la 1999, pentru:- a evaluare alte acţiuni şi modul de a se grupa;- de a modela comportarea materialului şi structurile;- de a evalua valorile numerice a formatului de fiabilitate

EN 1991 Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor

EN 1991 oferă informaţii complete cu privire la toate acţiunile care în mod normal ar trebui să fie luate în considerare în proiectarea structurală. EN 1991 este divizat în patru părţi principale. Prima parte este impartiţă în şapte sub-părţi care acoperă greutăţi specifice, greutăţi proprii, încărcări utile pentru clădiri, acţiuni ca urmare a incendiilor, zăpadă, vânt, acţiuni termice, acţiuni pe durata executării construcţiei şi acţiuni accidentale. Celelalte trei părţi acoperă acţiuni din trafic la poduri, acţiuni induse de poduri rulante şi maşini şi acţiunile în silozuri şi rezervoare. 

  • EN 1991-1-1  Eurocod 1: Actiuni asupra structurilor. Partea 1-1: Acţiuni generale, greutăţi specifice, greutăţi proprii, încărcări utile pentru clădiri
  • EN 1991-1-2  Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-2: Acţiuni generale. Acţiuni asupra structurilor expuse la foc
  • EN 1991-1-3  Eurocod 1: Actiuni asupra structurilor. Partea 1-3: Acţiuni generale. Încărcări date de zapadă
  • EN 1991-1-4  Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-4: Acţiuni generale. Acţiuni ale vântului.
  • EN 1991-1-5  Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-5: Acţiuni generale. Acţiuni termice
  • EN 1991-1-6  Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-6: Acţiuni generale - Acţiuni pe durata execuţiei
  •  EN 1991-1-7  Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-7: Acţiuni generale - Acţiuni accidentale
  •  EN 1991-2    Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 2: Acţiuni din trafic la poduri
  •  EN 1991-3    Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 3: Acţiuni induse de poduri rulante si masini
  • EN 1991-4    Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 4: Silozuri şi rezervoare 

EN 1992 Eurocod 2: Proiectarea structurilor din beton

  • EN 1992-1-1  Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1: Reguli generale şi reguli pentru clădiri
  • EN 1992-1-2  Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-2: Reguli generale - Calculul comportarii la foc
  • EN 1992-2     Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 2: Poduri de beton - Proiectare şi prevederi constructive
  • EN 1992-3     Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 3: Silozuri şi rezervoare

EN 1993 Eurocod 3: Proiectarea structurilor din metal

  • EN 1993-1-1   Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-1: Reguli generale şi reguli pentru clădiri
  • EN 1993-1-2   Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-2: Reguli generale. Calculul structurilor la foc
  • EN 1993-1-3   Eurocod 3: Proiectarea structurilor de otel. Partea 1-3: Reguli generale - Reguli suplimenare pentru elemente structurale şi table formate la rece
  • EN 1993-1-4   Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-4: Reguli generale. Reguli suplimentare pentru elemente structurale din oţeluri inoxidabile
  • EN 1993-1-5   Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-5: Elemente structurale din plăci plane solicitate în planul lor.
  • EN 1993-1-6   Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-6: Rezistenţa şi stabilitatea plăcilor curbe subtiri
  • EN 1993-1-7   Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-7: Structuri din placi plane solicitate la încărcari în afara planului
  • EN 1993-1-8   Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-8: Proiectarea îmbinărilor
  • EN 1993-1-9   Eurocod 3: Proiectarea structurilor de otel. Partea 1-9: Oboseala
  • EN 1993-1-10  Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-10: Alegerea claselor de calitate a oţelului
  • EN 1993-1-11  Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-11: Proiectarea structurilor cu elemente întinse
  • EN 1993-1-12  Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-12: Reguli suplimentare pentru aplicarea prevederilor standardului EN 1993 la mărci de oţel pâna la S 700
  • EN 1993-2      Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 2:Poduri de oţel
  • EN 1993-3-1   Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 3-1:Turnuri, piloni şi coşuri.Turnuri şi piloni
  • EN 1993-3-2   Eurocod 3: Proiectarea structurilor de otel. Partea 3-2:Turnuri, piloni şi coşuri.Coşuri
  • EN 1993-4-1   Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 4-1: Silozuri
  • EN 1993-4-2   Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 4-2: Rezervoare
  • EN 1993-4-3   Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 4-3: Conducte
  • EN 1993-5      Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 5: Piloţi şi palplanşe
  • EN 1993-6      Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 6: Căi de rulare

EN 1994 Eurocod 4: Proiectarea structurilor mixte din metal şi beton (beton armat cu armătură rigidă)

  • 1994-1-1  Eurocod 4: Proiectarea structurilor compozite de oţel beton. Partea 1-1: Reguli generale şi reguli pentru clădiri
  • 1994-1-2  Eurocod 4: Proiectarea structurilor compozite de oţel şi beton. Partea 1-2: Reguli generale - Calculul structurilor la foc
  • 1994-2     Eurocod 4: Proiectarea structurilor compozite de oţel şi beton Partea 2: Reguli generale şi reguli pentru poduri  

EN 1995 Eurocod 5: Proiectarea structurilor din lemn

  • EN 1995-1-1  Eurocod 5: Proiectarea structurilor de lemn. Partea 1-1: Generalităţi. Reguli comune şi reguli pentru clădiri
  • EN 1995-1-2  Eurocod 5: Proiectarea structurilor de lemn. Partea 1-2: Generalităţi. Calculul structurilor la foc
  • EN 1995-2     Eurocod 5: Proiectarea structurilor de lemn. Partea 2: Poduri 

EN 1996 Eurocod 6: Proiectarea structurilor din zidărie

  • EN 1996-1-1  Eurocod 6: Proiectarea structurilor de zidărie. Partea 1-1: Reguli generale pentru construcţii de zidărie armată şi nearmată
  • EN 1996-1-2  Eurocod 6: Proiectarea structurilor de zidărie. Partea 1-2: Reguli generale. Calculul structurilor la foc
  • EN 1996-2    Eurocod 6: Proiectarea structurilor de zidărie. Partea 2: Proiectare, alegere materiale şi execuţie zidărie
  • EN 1996-3    Eurocod 6: Proiectarea structurilor de zidărie. Partea 3: Metode de calcul simplificate pentru construcţii de zidărie nearmată  

EN 1997 Eurocod 7: Proiectarea geotehnică

  • EN 1997-1  Eurocod 7: Proiectarea geotehnica. Partea 1: Reguli generale
  • EN 1997-2  Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 2: Investigarea şi încercarea terenului 

EN 1998 Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenţă seismică

  • EN 1998-1  Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenţa la cutremur. Partea 1: Reguli generale, acţiuni seismice şi reguli pentru clădiri
  • EN 1998-2  Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenţa la cutremur. Partea 2: Poduri
  • EN 1998-3  Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenţa la cutremur. Partea 3: Evaluarea şi consolidarea construcţiilor
  • EN 1998-4  Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenţa la cutremur. Partea 4: Silozuri, rezervoare şi conducte
  • EN 1998-5  Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenţa la cutremur. Partea 5: Fundaţii, structuri de susţinere şi aspecte geotehnice
  • EN 1998-6  Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenţa la cutremur. Partea 6: Turnuri, piloni şi coşuri 

EN 1999 Eurocod 9: Proiectarea structurilor de aluminiu

  • EN 1999-1-1  Eurocod 9: Proiectarea structurilor de aluminiu. Partea 1-1:Reguli generale
  • EN 1999-1-2  Eurocod 9: Proiectarea structurilor de aluminiu. Partea 1-2: Calculul structurilor la foc
  • EN 1999-1-3  Eurocod 9: Proiectarea structurilor de aluminiu. Partea 1-3: Structuri care lucrează în regim de oboseală
  • EN 1999-1-4  Eurocod 9: Proiectarea structurilor de aluminiu. Partea 1-4: Structuri din table formate la rece
  • EN 1999-1-5  Eurocod 9: Proiectarea structurilor de aluminiu. Partea 1-5: Structuri de plăci curbe subţiri

 

PrintEmail